Petale de bucurie...alinare...

        Timpul trece, vremea e schimbatoare, iar eu am sosit cu o postare! 

Fiecare dintre noi isi merita un loc in ''astrul'' nevazut al bucuriei , cat si in ''constelatia'' iubirii si a sperantei spirituale!

       Citind aceasta ''licarire'' pentru alinarea inimii, va invit in acelasi timp sa ascultati  si sa va delectati auzul cu aceasta superba melodie!

Când te văd îmi vine întrebarea,

De dimineaţa tu aduci zorii?

Sau îmi alungi somnul cu fiorii,

Când seara îţi simt eu răsuflarea?

Tu îmi tulburi liniştea în noapte

Cu mii de săruturi arzătoare

Şi mă tot cuprinzi într-o vâltoare,

Îndemnându-mi trupul la păcate.

Silueta!......Ce linii minunate!

În trupul tău s-a ascuns sublimul,

Iar dorinţa şi-a găsit căminul
Şi a tale şoapte parfumate.

Mi-amintesc azi de a ta iubire,

Mângâierile ce-mi par.... adieri sublime

Şi atingerile dulci mângâieri

Iar ochii-mi nu-ncetau să te-admire

Tu ai aurora de iubire,

Când în a mele braţe eu te strâng,

Iar trupul tău fierbinte îl frământ,

Şi sunt inundat …de fericire.

Tu iti poti privi sufletul?

       Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica sau pacea interiara, sufleteasca?

Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe cale sa afle  acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar foarte important cand stim!

     Sufletul....e precum, daca pot spune asa ''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde niciodata!

Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita  in albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e trecuta si traita cu intensitate de fiecare, dar nu cred ca este asa, ci toti avem de invatat, trait, cat si de iubit, si nu numai in aceasta  nesfarsita aurora a timpului.

       Sufletele noastre par inchise, inclestate, in trupul asa-zis ''plin'' de experientele trecutului si prezentului.....

Insa toti trebuie sa ne privim sufletul, sa descoperim in fiecare zi ''acel strop'' de liniste, iubire de aproape cat si credinta de a merge mai departe cu bine!  Aceasta ''carte'' necitita in totalitate, merita micul nostru efort fizic!

                               Si cum am mai spus: Nu-ti crea iluzii pentru a avea deziluzii!

Sarbatori cu bine!

     Venirea Sarbatorilor Pascale, ne aduce de la sine bucuria, nadejdea, caldura sufleteasca de care avem nevoie pentru a uita, cat si a trece mai usor de clipele grele-de cumpana a vietii noastre.

Prin aceste cuvinte, doresc sa aveti parte de linistea din sanul familiei, cat si mult belsug spiritual si nu numai!

Si cum poate va-ti obisnuit....o poezie....

 

                                                         Sarbatori Linistite!

Iarăşi în braţe am să te strâng

Şi îţi sărut ochii care plâng,

Ochi care suspină de dor

După lunga noapte de..... amor.

 Timizi, domoli la început,

Parcă inima ne-ar fi durut,

Apoi după ce-a trecut... un ceas,

Reţinerea nu ţi-a rămas.

 N-am să-ţi uit pielea măslinie,

Cea mai frumoasă ......dintr-o mie,

Gura senzuală, fierbinte,

Ce nu-mi iese azi din minte.

 Trupurile înlănţuite

Din marmură parcă cioplite,

Cu ochii tăi mari, strălucitori,

Pătimaşi, devoratori...

 Târziu... de iubire îmbătat,

Tot trupul ţi l-am frământat...

L-am sărutat şi fericit,

Până în zori, eu te-am iubit...

Si te-am iubit fara incetare,

Dragostea noastra...nu moare,

Ce invie... si asteapta,

Patima de alta data....

Freamat....

    Freamat....in fiecare dintre noi ''zace'' un freamat simplu si profund, un freamat ce naste sentimente  nostalgice sau chiar ganduri interzise. Precum freamatul iubirii si al sufletului impacat, dorinta fiecarui om, dupa parerea mea, ar trebuie sa fie: Sa fie in stare sa-si poata vedea inauntrul inimii pentru a putea impartasi si celorlalti ''lumina'' launtrica!

Te-aştept diseară-n micul paradis,

Să retrăim frumosul nostru vis.

În păr vei purta mereu o floare,

Eu cu inima tot arzătoare.

Tu... Cea mai frumoasă dintre fete,

Să-mi spui vorbe dulci, să mă îmbete,

Iubirea ta inima să-mi frângă,

Ochii fericiţi acum să-ţi plângă.

Te strâng în braţe, te voi săruta,
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa

Şi-n aşternut vom cădea pe rând,

Având doar iubirea noastră-n gând.

Ne vom iubi mai pătimaş ca ieri

Amândoi iubirii prizonieri,

Gura ta-n săruturi să mă piardă,

Trupul de dorinţă să îmi ardă.

Strânşi în braţe, de necazuri să uităm,

De clipa asta să ne bucurăm
Şi de acum mereu să ne iubim,

Cu gând la paradisul ce-l traim...


Cu gand la tot ce simtim,
Un gand, un freamat, si un dor...
Mi-e sete de a ta iubire
Vreau un izvor!

O adiere numita:....Afectiune!...

 O mica pauza nu strica nimanui! Asadar, am reusit sa ma incadrez in aceasta zicala si cu ''ajutorul''  valurilor de ganduri si sentimente ,  au avut ca rezultat  aceasta  mica poezie de suflet. Va multumesc!

 

Mă simt ca într-un nor

De-a ta iubire învăluit

Într-un desăvârşit amor,

Nemărginit şi infinit.

Iubirea ne copleşeşte

Mereu strâns şi îmbrăţişaţi,

Pe noi azi ne contopeşte

În noapte doar alăturaţi.

Iubirea ne tot strânge

Cu braţele-i primitoare,

Nimic nu o va mai frânge

Şi va fi mai arzătoare.

 Arzatoare precum focul,

 Greu de stins, asa-i norocul!

...................................

Dor de primavara, dor de iubire, Dor....

- Primavara,chiar esti tu? DA! E chiar ea! Si nu vine singurica, ci cu o vasta putere de a ne incalzi inimele si sufletele cu caldura ei, la propriu si la figurat, in acelasi timp!

 Prin aceasta poezie va urez o primavara minunata si plina de iubire sufleteasca!

              Dorul......

Unde sunteţi voi clipe de iubire? 

Ma-ntreb cu inima ca un jeratic

Cu tot sufletul meu, azi iernatic.

Când oare mai vi tu fericire?

An dupa an încet creşte dorul,

Ani grei ce pe umeri s-au adunat, 

În mine totul e ne-impacat

 Şi regret acuma tot amorul.....

Şi acum simt cum arde clipa,

Cand tu mi-ai daruit primul sarut

A iubirii noastre început

Şi plecat-au toate, lipa, lipa....lipa

Simt ca se topeşte-un fulg pe buze,

Simt pe loc caldura şi racoare,

Simt cum azi în mine totul doare,

 Simt si sentimentele confuze.

Nu mai numar anii ce-or să vina,

Dar văd cum iar creşte apetitul,

O fi începutul sau sfarsitul?

Când beau cupa de ....iubire deplina!

Primavara: Un izvor de iubire......

             Uite, ca incet-incet vine si primavara, si odata cu ea vin si bucuriile, si nu orice fel de bucurii, ci bucurii sufletesti, trupesti si nu numai!

Prin cateva cuvinte, vreau sa multumesc tuturor celor ce urmaresc si se bucura  de blog si de continutul acestuia!

            Si acum cateva poezii de creatie personala, ce sper sa va trezeasca sentimentul de bucurie si linistire sufleteasca, cat si, poate cel mai important, desfatarea simturilor de iubire! Mai ales ca primavara incepe sa-si faca simtita prezenta, chiar  daca mai timid... Va multumesc inca odata!

PRIMUL PAS SPRE BUCURIE.....

Aş vrea să mângâi părul tău moale,

Să îţi admir ochii strălucitori

Şi-ale tale buze senzuale,

Ce le-aş mai săruta de mii de ori.

Pe gâtul tău să-mi alunec gura,

Apoi să muşc din umărul rotund.

La pieptul alb să-mi opresc privirea

Şi între sâni tăi gura mi-o afund.

Iar de talie strâns te voi cuprinde,

Şi când te voi trage către mine.

Trupul alintându-l, s-ar aprinde.

Lunga noastră noapte de iubire

Ce-o voi petrece lângă tine,

Este primul pas spre fericire.

NOAPTEA ASTA......

Hai alături, în braţe să te strâng,

Noaptea asta  trupul să ţi-l frâng,

Să te dezbrac şi gura să-ţi sărut

Pătimaş, cum iubirea mi-a cerut.

 Trupul tău alb cu drag să îl privesc,

Să te admir, mereu să te iubesc,

Ţine-mă în braţe, strâns la tine,

Să uit toate, să uit şi de mine.

 Ochii tăi să-mi fie acum lumină,

Trupul tău, dorinţa mea divină,

Înlănţuiţi azi suntem amândoi

 Cu iubirea până peste noi,

Iar la sfârşit tot cu nerăbdare,

Vom aştepta şi noaptea următoare