Tu iti poti privi sufletul?

       Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica sau pacea interiara, sufleteasca?

Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe cale sa afle  acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar foarte important cand stim!

     Sufletul....e precum, daca pot spune asa ''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde niciodata!

Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita  in albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e trecuta si traita cu intensitate de fiecare, dar nu cred ca este asa, ci toti avem de invatat, trait, cat si de iubit, si nu numai in aceasta  nesfarsita aurora a timpului.

       Sufletele noastre par inchise, inclestate, in trupul asa-zis ''plin'' de experientele trecutului si prezentului.....

Insa toti trebuie sa ne privim sufletul, sa descoperim in fiecare zi ''acel strop'' de liniste, iubire de aproape cat si credinta de a merge mai departe cu bine!  Aceasta ''carte'' necitita in totalitate, merita micul nostru efort fizic!

                               Si cum am mai spus: Nu-ti crea iluzii pentru a avea deziluzii!

Sarbatori cu bine!

     Venirea Sarbatorilor Pascale, ne aduce de la sine bucuria, nadejdea, caldura sufleteasca de care avem nevoie pentru a uita, cat si a trece mai usor de clipele grele-de cumpana a vietii noastre.

Prin aceste cuvinte, doresc sa aveti parte de linistea din sanul familiei, cat si mult belsug spiritual si nu numai!

Si cum poate va-ti obisnuit....o poezie....

 

                                                         Sarbatori Linistite!

Iarăşi în braţe am să te strâng

Şi îţi sărut ochii care plâng,

Ochi care suspină de dor

După lunga noapte de..... amor.

 Timizi, domoli la început,

Parcă inima ne-ar fi durut,

Apoi după ce-a trecut... un ceas,

Reţinerea nu ţi-a rămas.

 N-am să-ţi uit pielea măslinie,

Cea mai frumoasă ......dintr-o mie,

Gura senzuală, fierbinte,

Ce nu-mi iese azi din minte.

 Trupurile înlănţuite

Din marmură parcă cioplite,

Cu ochii tăi mari, strălucitori,

Pătimaşi, devoratori...

 Târziu... de iubire îmbătat,

Tot trupul ţi l-am frământat...

L-am sărutat şi fericit,

Până în zori, eu te-am iubit...

Si te-am iubit fara incetare,

Dragostea noastra...nu moare,

Ce invie... si asteapta,

Patima de alta data....

Freamat....

    Freamat....in fiecare dintre noi ''zace'' un freamat simplu si profund, un freamat ce naste sentimente  nostalgice sau chiar ganduri interzise. Precum freamatul iubirii si al sufletului impacat, dorinta fiecarui om, dupa parerea mea, ar trebuie sa fie: Sa fie in stare sa-si poata vedea inauntrul inimii pentru a putea impartasi si celorlalti ''lumina'' launtrica!

Te-aştept diseară-n micul paradis,

Să retrăim frumosul nostru vis.

În păr vei purta mereu o floare,

Eu cu inima tot arzătoare.

Tu... Cea mai frumoasă dintre fete,

Să-mi spui vorbe dulci, să mă îmbete,

Iubirea ta inima să-mi frângă,

Ochii fericiţi acum să-ţi plângă.

Te strâng în braţe, te voi săruta,
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa

Şi-n aşternut vom cădea pe rând,

Având doar iubirea noastră-n gând.

Ne vom iubi mai pătimaş ca ieri

Amândoi iubirii prizonieri,

Gura ta-n săruturi să mă piardă,

Trupul de dorinţă să îmi ardă.

Strânşi în braţe, de necazuri să uităm,

De clipa asta să ne bucurăm
Şi de acum mereu să ne iubim,

Cu gând la paradisul ce-l traim...


Cu gand la tot ce simtim,
Un gand, un freamat, si un dor...
Mi-e sete de a ta iubire
Vreau un izvor!

O adiere numita:....Afectiune!...

 O mica pauza nu strica nimanui! Asadar, am reusit sa ma incadrez in aceasta zicala si cu ''ajutorul''  valurilor de ganduri si sentimente ,  au avut ca rezultat  aceasta  mica poezie de suflet. Va multumesc!

 

Mă simt ca într-un nor

De-a ta iubire învăluit

Într-un desăvârşit amor,

Nemărginit şi infinit.

Iubirea ne copleşeşte

Mereu strâns şi îmbrăţişaţi,

Pe noi azi ne contopeşte

În noapte doar alăturaţi.

Iubirea ne tot strânge

Cu braţele-i primitoare,

Nimic nu o va mai frânge

Şi va fi mai arzătoare.

 Arzatoare precum focul,

 Greu de stins, asa-i norocul!

...................................