Iata, dupa o pauza de cateva zile, in care am putut vedea si simti cum lumea evolueaza suparata, trista si fara a avea stabilitate, m-am gandit sa postez cateva lucruri simple la prima vedere, dar extrem de importante si semnificative completarii unui ''puzzle al vietii''Fiecare dintre noi isi orienteaza viata catre ceva, fiecare isi cauta un sens vietii. Toti ne dorim o viata frumoasa, fara "hopuri", fara evenimente de natura sa o perturbe. Pentru a trai frumos trebuie sa reusim sa imbinam, sa armonizam - nu intamplator, termenul "armonie" desemneaza o stare de echilibru intre doua contrarii.Poate cheia ar fi imbinarea celor doua piese: cunoasterea si iubirea. Fiecare dintre ele este la fel de importanta.
Fara sentimente, in speta fara iubire, suntem aproape fara viata. Aceasta este, de fapt, lectia lui Iisus: este lectia iubirii. Prin iubire, totul capata sens.Totul se rezuma la acest sentiment atat de frumos, dar atat de greu de atins: "daca dragoste nu e, nimic nu e".
Cunoasterea este, insa, la fel de importanta. Daca ne-am intreba de fiecare data pentru ce infaptuim ceva , lipsa de sens a multora din actiunile noastre ar iesi la iveala . Traim uneori ca niste orbi, intr-o lume ale carei legi ne scapa. Nu facem nici cel mai mic gest pentru a le afla. Ne lasam "traiti", ne lasam dusi fara nici cel mai mic gest de revolta. Dorinta de cunoastere ne lipseste cu desavarsire. Dependentele de toate felurile, ca o trasatura a acestui veac in care traim, sunt expresia suprema a acestei neputinte: ajungem sa fim stapaniti de obiceiuri, fara a mai avea constiinta lipsei lor de sens si fara a ne mai intreba daca ceea ce facem este bine sau rau.
Solutia ar fi sa ne intrebam mereu, sa cautam dincolo de actiunile noastre concrete, sensul lor profund. Daca am cauta sa constientizam ceea ce facem, chiar si in actele simple, cum este acela de a manca, ne-am reorienta probabil modul de hranire, am cauta sanatatea si nu placerea. Daca ne-am intreba de fiecare data "De ce fac lucrul acesta, imi este folositor trupului, sufletului, este indreptat catre binele meu sau al celor din jur?".
Oare suntem capabili?
