Freamat....in fiecare dintre noi ''zace'' un freamat simplu si profund, un freamat ce naste sentimente nostalgice sau chiar ganduri interzise. Precum freamatul iubirii si al sufletului impacat, dorinta fiecarui om, dupa parerea mea, ar trebuie sa fie: Sa fie in stare sa-si poata vedea inauntrul inimii pentru a putea impartasi si celorlalti ''lumina'' launtrica!
Te-aştept diseară-n micul paradis,
Să retrăim frumosul nostru vis.
În păr vei purta mereu o floare,
Eu cu inima tot arzătoare.
Tu... Cea mai frumoasă dintre fete,
Să-mi spui vorbe dulci, să mă îmbete,
Iubirea ta inima să-mi frângă,
Ochii fericiţi acum să-ţi plângă.
Te strâng în braţe, te voi săruta,
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa
Şi-n aşternut vom cădea pe rând,
Având doar iubirea noastră-n gând.
Ne vom iubi mai pătimaş ca ieri
Amândoi iubirii prizonieri,
Gura ta-n săruturi să mă piardă,
Trupul de dorinţă să îmi ardă.
Strânşi în braţe, de necazuri să uităm,
De clipa asta să ne bucurăm
Şi de acum mereu să ne iubim,
Cu gând la paradisul ce-l traim... Şi de acum mereu să ne iubim,
Cu gand la tot ce simtim,
Un gand, un freamat, si un dor...
Mi-e sete de a ta iubire
Vreau un izvor!
