Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica sau pacea interiara, sufleteasca?Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe cale sa afle acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar foarte important cand stim!
Sufletul....e precum, daca pot spune asa ''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde niciodata!
Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita in albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e trecuta si traita cu intensitate de fiecare, dar nu cred ca este asa, ci toti avem de invatat, trait, cat si de iubit, si nu numai in aceasta nesfarsita aurora a timpului.
Sufletele noastre par inchise, inclestate, in trupul asa-zis ''plin'' de experientele trecutului si prezentului.....
Insa toti trebuie sa ne privim sufletul, sa descoperim in fiecare zi ''acel strop'' de liniste, iubire de aproape cat si credinta de a merge mai departe cu bine! Aceasta ''carte'' necitita in totalitate, merita micul nostru efort fizic!
