Primavara: Un izvor de iubire......

             Uite, ca incet-incet vine si primavara, si odata cu ea vin si bucuriile, si nu orice fel de bucurii, ci bucurii sufletesti, trupesti si nu numai!

Prin cateva cuvinte, vreau sa multumesc tuturor celor ce urmaresc si se bucura  de blog si de continutul acestuia!

            Si acum cateva poezii de creatie personala, ce sper sa va trezeasca sentimentul de bucurie si linistire sufleteasca, cat si, poate cel mai important, desfatarea simturilor de iubire! Mai ales ca primavara incepe sa-si faca simtita prezenta, chiar  daca mai timid... Va multumesc inca odata!

PRIMUL PAS SPRE BUCURIE.....

Aş vrea să mângâi părul tău moale,

Să îţi admir ochii strălucitori

Şi-ale tale buze senzuale,

Ce le-aş mai săruta de mii de ori.

Pe gâtul tău să-mi alunec gura,

Apoi să muşc din umărul rotund.

La pieptul alb să-mi opresc privirea

Şi între sâni tăi gura mi-o afund.

Iar de talie strâns te voi cuprinde,

Şi când te voi trage către mine.

Trupul alintându-l, s-ar aprinde.

Lunga noastră noapte de iubire

Ce-o voi petrece lângă tine,

Este primul pas spre fericire.

NOAPTEA ASTA......

Hai alături, în braţe să te strâng,

Noaptea asta  trupul să ţi-l frâng,

Să te dezbrac şi gura să-ţi sărut

Pătimaş, cum iubirea mi-a cerut.

 Trupul tău alb cu drag să îl privesc,

Să te admir, mereu să te iubesc,

Ţine-mă în braţe, strâns la tine,

Să uit toate, să uit şi de mine.

 Ochii tăi să-mi fie acum lumină,

Trupul tău, dorinţa mea divină,

Înlănţuiţi azi suntem amândoi

 Cu iubirea până peste noi,

Iar la sfârşit tot cu nerăbdare,

Vom aştepta şi noaptea următoare

 

Noi oamenii......

Anumite lucruri în viaţă te fac să realizezi că toţi din jurul tău te părăsesc când ţi-e greu, atunci când ai nevoie de sprijin, înţelegere, afecţiune, companie. Toţi te uită, se fac nevăzuţi...te trezeşti singur printre străini, printre lupi flămânzi şi hiene viclene. În viaţă eşti nevoit să mergi singur prin împărăţie în căutarea unei şanse spre apogeu, spre ocuparea unui scaun împărătesc, spre detronarea altora. Oamenii sunt ca leii, suntem vulnerabili, expuşi la toate încercările vieţii, încercări din care nu mulţi ies învingători. La fel ca şi leul, omul se luptă pentru un loc în societate, pentru ziua în care va fi rege în împărăţia sa. Mulţi cad, unii se ridică, alţii preferă să stea la pământ fie voluntar, fie obligaţi de împrejurări sau de duritatea şi groaza zilelor de ieri şi a celor de mâine.
            O zi, o oră, un minut, o secundă...e suficient pentru ca eu, pentru ca oamenii în general să trăiască ceva semnificant pentru pasul următor în drumul vieţii. E suficient într-o clipă să realizezi că tot răul e spre bine, chiar dacă credinţele tale anterioare experienţei avute se schimbă, tot orizontul cunoaşterii fiinţei umane (despre care pot să spun că noi, ca oameni, fiinţe raţionale, ne credem atotştiutori şi mari cunoscători al profilului uman) este acoperit de o ceaţă densă. Omul se uită în spate, vede trecutul, observă că tot în ce el a crezut e doar o ruină. În plus, priveşte în stânga şi în dreapta, vede prezentul, total diferit aşteptărilor sale. Este îndemnat să privească în faţă, îi este frică, deoarece vede viitorul într-o formă necunoscută, terifiantă, se simte ca şi cum s-ar fi născut din nou, doar că acum e singur, fără nicio călăuză spre “lumina de la capătul tunelului”.

           Sunt momente în care omul râde, se bucură de ceva care nu-i trezeşte niciun sentiment de fericire, doar pentru simplul fapt de a scăpa de frământările cotidiene, de a uita de grija zilei de mâine. Inconştientul e mereu acolo trezindu-ne la realitate, amintindu-ne că punctul critic se apropie, iar armele trebuie să fie pe măsură. În fiecare zi suntem supuşi unor teste, suntem împinşi în a comite greşeli minore, dar cu o semnificaţie majoră în evoluarea gândirii, în maturizarea spiritului şi găsirea drumului drept în viaţă. Sunt anumite greşeli în viaţă care lasă răni mai puţin sau mai mult adânci, dar Creatorul ne-a lăsat timpul pentru a vindeca aceste răni şi se vor vindeca...dar vor rămâne cicatrici care vor fi tot timpul vieţii prezente, fie în inima noastră, fie pe corpul nostru. Acestea sunt menite să ne amintească în fiecare zi cine suntem, unde am greşit şi cel mai important, să nu repetăm acea greşeală pentru care am suferit atât noi, cât şi cei din jurul nostru. Fiinţele umane, considerate cele mai inteligente specii ala planetei, nu reaizează că fiecare vorbă sau faptă, fie ea cât se poate de măruntă, poate să rănească aproapele nostru în cel mai rău mod posibil.

             Omul, în drumul său spre atingerea nemuririi sufletului, e menit să aibă parte de experienţe plăcute şi neplăcute, toate având scopul final de a ne învăţa ce înseamnă de fapt viaţa. Acestea ne arată cât de mult trebuie să preţuim faptul că trăim, să preţuim locul naşterii noastre (ca specie), să ne bucurăm de frumuseţea Soarelui care ne încălzeşte sufletul şi corpul...şi repet: să ne înveselim, chiar dacă greul mereu bate la uşă, cu gândul că avem putearea de a spune în fiecare zi: Trăiesc!

              Oamenii sunt nişte piese într-un joc numit ‚viaţa’! Suntem manipulaţi de putere, de lucruri inventate pentru a ne diferenţia unii de alţii pe Pământ, pentru că în faţa Judecătorului suntem toţi egali. Nimeni nu mai are puterea de a abuza de categoria socială din care face parte, această categorie care îi pune pe unii în vârful piramidei, glorificându-i pentru reuşitele lor de-a lungul vieţii, reuşite dobândite prin mijloace oneste, iar pe alţii îi aruncă în mizeria lăsată în urmă de unele persoane. Putem fi regi, împăraţi, preşedinţi, preoţi, doctori, comercianţi sau simplii muncitori, toţi avem acelaşi început şi acelaşi sfârşit, aceleaşi drumuri către Împărăţie, către nemurire. Într-un viitor apropiat toţi vom fi egali, nu vor exista diferenţe rasiale, nu va exista o scară socială sau cel puţin ne putem duce la somn cu speranţa şi cu încrederea că va exista un viitor mai bun.

Trairi ascunse

 Am revenit! Si nu oricum, zic eu, ci cu venirea  primaverii si a bucuriei primavaratice, prin aceasta poezie, ce sper sa va placa si ce poate fi un mic strop de iesire din ,,marea'' plina de idei si probleme cotidiene!


Gandul meu spre oameni si spre soare,
Un dor de un stravechi semn...
Pe langa vatra inimii pasnice,
Sa te am langa mine printr-un simplu,, indemn.

Incrucisandu-ti ochii si trecutul,
Sub legamantul ploilor de stele,
Raman doar cu durerea si suspinul
Ca sa te am langa mine iubito, ce n-as da.....doar a mea....

Arunca-mi un ocean de dorinte,
In ochii tai mari si cuminti,
Privirea mea iar sa se scalde,
Precum dorinta ploilor fierbinti,

Din tacerile ascunse,
Vantul bate prea usor,
Ne va da pe buze, soapte,
De un sfant amor...

Seara, farmecul sub clar de luna,
Stralucind in luminis,
Sa ne prinda imbratisati
...Pe furis...

Mergand tarziu in vale,
Pe o singura carare,
Am sa-ti fur din mers, usor...
Cate-o sarutare.

Dumnezeu a mai chemat un inger!

       Acest inger de copil ce i s-au frant aripile, a fost chemat in oastea ingerilor lui Dumnezeu.

Daca prin puterile noastre nu l-am putut ajuta in aceasta viata presarata cu chinul bolii, macar acum, pe ultimul drum, sa-l conducem asa cum se cuvine, ajutandu-i  familia;

Cine doreste si poate ajuta, conturile sunt:

RON: RO68RZBR 0000 0600 1322 0754 EURO: RO89RZBR 0000 0600 1322 0764
Conturile sunt deschise (Ciocoiu Florin) la agentia George Bacovia a Bancii Raiffeisen Bank Bacau.
E-mail: alexandruciocoiu2007[@]yahoo[.]com 

Povestea acestui pui de suflet se incheie cu atat mai tragic, cu cat chinurile si durerile suferite de cele doua operatii pe creier nu au scontat in eliminarea tumorii pe creier, ci au dus, iata la un eveniment coplesitor!                       Azi 16.02.2011
Pentru a fi contactati parintii, sunt nr:
Ciocoiu Florin: 0761613603
Ciocoiu Gianina: 0745234874

                            Dumnezeu sa-l aiba in paza!

Soapte.....

      Revin........ si nu revin doar cu prezenta cuvintelor, ci vin cu prezenta spirituala, a frumosului, daca pot spune asa, cat si bucuria de a impartasi cu voi un sentiment, un gand, chiar si o ,,mangaiere sufleteasca''.

Cum am mai spus, revin dupa cateva zile de liniste si limpezire a gandurilor cu o poezie destul de boema si perfect potrivita Sf. Valentin si nu numai!

                                                                  Soapte, ganduri, sentimente       

                                                             Soapte imi vin in minte,

                                                             Soapte ti-as spune,

                                                             Soapte de iubire

                                                             Oh....Ce compasiune!

                                                            Vin momente grele

                                                            Vin si se ascund,

                                                            Vin cu a ta privire,

                                                            Oh...O sa ma supun?

                                                            Chipul tau angelic,

                                                            Fin si inocent;

                                                            Ce as da o viata

                                                            Sa-l simt permanent

                                                            As da o speranta,

                                                            Pe un vis frumos

                                                           Ce mi-ar fi pe viata

                                                          Ca un inger luminos!

Ajutati-l pe Alexandru Marian Ciocoiu! Un pui de suflet ce il poti ajuta!

Sansa la viata !!!
Buna! Numele meu este Alexandru Marian Ciocoiu, sunt nascut in data de 26 iunie 2007. Anul acesta in urma unor mari dureri de cap mami si tati m-au dus la doctor unde dupa multe drumuri obositoare am fost diagnosticat cu tumoare la creier. Am fost operat la spitalul Arsenie Bagdasar din Bucuresti. Bunul Dumnezeu mi-a dat sansa la viata, operatia fiind o reusita, dar dupa analizele facute s-a depistat ca aceasta tumoare este cancerigena si singura mea sansa la viata ar fi un tratament cu citostatice la o clinica din Viena. Din pacate parintii mei nu dispun de suma necesara, mai precis aproximativ 50.000 E si din acest motiv apelez la toata lumea care ma poate ajuta chiar si cu o suma modica pentru a-mi recastiga dreptul la viata!!!
Cine vrea si ma poate ajuta conturile sunt: RON: RO68RZBR 0000 0600 1322 0754 EURO: RO89RZBR 0000 0600 1322 0764
Conturile sunt deschise pe numele lui tati (Ciocoiu Florin) la agentia George Bacovia a Bancii Raiffeisen Bank Bacau.
E-mail: alexandruciocoiu2007[@]yahoo[.]com
Va multumesc!!!
31.01.2011
“In continuare nu ma simt prea bine, fac febra si ma simt slabit. Am stat internat la Bacau saptamana trecuta si duminica am venit acasa. In continuare ma simt rau si azi plec la Bucuresti cu salvarea, sper sa reuseasca medicii de acolo sa ma faca sa ma simt mai bine. Sa auzim de bine!!!”
Acest omulet , acest suflet e in mainile noasrte! Haideti sa il ajutam cu o mica , mica particica de bani pentru o cauza mare!

Edificiul vietii! ...si al nostru!

           Cand iubesti cu adevarat, este imposibil sa nu suferi… In orice situatie, chiar si atunci cand razi, exista un strop de tristete din cauza vietii nedrepte care te loveste atunci cand te ........................................astepti mai putin.

Se spune ca lacrimile purifica… Purifica, ce anume? Ca eu nu prea imi dau bine seama…

Sufletul?! Hmm...… Cand este inundat de lacrimi se inneaca, nu te mai lasa sa respiri, te omoara incetul cu incetul, te distruge… Oare aceasta distrugere  a personalitatii si persoanei reprezinta cu adevarat purificarea de care vorbeam mai devreme? Cand te autodistrugi, te purifici, te faci mai drept, judeci cu mai multa intelepciune? O, Doamne, daca ar fi asa toti am fi mai intelepti…

Intelepti dar macinati de durere, suferinta, lacrimi? Asa stau lucrurile?

In cazul in care soarta ne rapeste o persoana mult prea draga, fara de care nu putem trai sau nu ne imaginam ca am putea rezista, ce e de facut?

           Sa plangem, sa ne autodistrugem prin ganduri si simtiri sau recurgand la droguri, tigari, bautura? Pacat ca unii decid sa faca asemenea alegeri care strica totul intr-o viata…

Poate ca tot ce ne trebuie este Puterea de a depasi anumite situatii care mai de care mai neplacute sau Iubirea. Pacat ca uneori a iubi inseamna a patimi… Fie din cauza persoanei de care ne-am indragostit, fie din cauza conjuncturilor nefericite, fie din cauza binecunoscutului conflict al generatiilor, ajungi sa suferi intr-un mod prostesc…

          Iti seci ochii de la atatea lacrimi, iti plesneste capul de la atatea probleme si discutii in van, iti tocesti incaltarile de la atata alergat dupa persoana iubita… si, dupa atata tevatura, ori ramai cu nimic si mori incet de dorul celui/celei pe care l-ai iubit/ai iubit-o ori ramai cu tot si sari in sus de fericire… Ce bine ar fi sa fim fericiti cu totii si sa uitam macar o clipa de toate problemele, neintelegerile, barfele!

Sa castige iubirea in lupta cu raul!

          Un zambet valoreaza extraordinar de mult mai ales cand vine din partea persoanei iubite! Fie ca toti cei ce iubim sa vedem acel suras macar o  data pe zi… Ne va implini cu siguranta viata!

Cand surade el, zambeste si ea, cand surade ea, zambeste el… Asa se implinesc visele, se pun temeliile relatiilor adevarate… Atunci  simti intr-adevar ca dragostea invinge!

   Edificiul vietii Suntem noi!