Ajutati-l pe Alexandru Marian Ciocoiu! Un pui de suflet ce il poti ajuta!

Sansa la viata !!!
Buna! Numele meu este Alexandru Marian Ciocoiu, sunt nascut in data de 26 iunie 2007. Anul acesta in urma unor mari dureri de cap mami si tati m-au dus la doctor unde dupa multe drumuri obositoare am fost diagnosticat cu tumoare la creier. Am fost operat la spitalul Arsenie Bagdasar din Bucuresti. Bunul Dumnezeu mi-a dat sansa la viata, operatia fiind o reusita, dar dupa analizele facute s-a depistat ca aceasta tumoare este cancerigena si singura mea sansa la viata ar fi un tratament cu citostatice la o clinica din Viena. Din pacate parintii mei nu dispun de suma necesara, mai precis aproximativ 50.000 E si din acest motiv apelez la toata lumea care ma poate ajuta chiar si cu o suma modica pentru a-mi recastiga dreptul la viata!!!
Cine vrea si ma poate ajuta conturile sunt: RON: RO68RZBR 0000 0600 1322 0754 EURO: RO89RZBR 0000 0600 1322 0764
Conturile sunt deschise pe numele lui tati (Ciocoiu Florin) la agentia George Bacovia a Bancii Raiffeisen Bank Bacau.
E-mail: alexandruciocoiu2007[@]yahoo[.]com
Va multumesc!!!
31.01.2011
“In continuare nu ma simt prea bine, fac febra si ma simt slabit. Am stat internat la Bacau saptamana trecuta si duminica am venit acasa. In continuare ma simt rau si azi plec la Bucuresti cu salvarea, sper sa reuseasca medicii de acolo sa ma faca sa ma simt mai bine. Sa auzim de bine!!!”
Acest omulet , acest suflet e in mainile noasrte! Haideti sa il ajutam cu o mica , mica particica de bani pentru o cauza mare!

Edificiul vietii! ...si al nostru!

           Cand iubesti cu adevarat, este imposibil sa nu suferi… In orice situatie, chiar si atunci cand razi, exista un strop de tristete din cauza vietii nedrepte care te loveste atunci cand te ........................................astepti mai putin.

Se spune ca lacrimile purifica… Purifica, ce anume? Ca eu nu prea imi dau bine seama…

Sufletul?! Hmm...… Cand este inundat de lacrimi se inneaca, nu te mai lasa sa respiri, te omoara incetul cu incetul, te distruge… Oare aceasta distrugere  a personalitatii si persoanei reprezinta cu adevarat purificarea de care vorbeam mai devreme? Cand te autodistrugi, te purifici, te faci mai drept, judeci cu mai multa intelepciune? O, Doamne, daca ar fi asa toti am fi mai intelepti…

Intelepti dar macinati de durere, suferinta, lacrimi? Asa stau lucrurile?

In cazul in care soarta ne rapeste o persoana mult prea draga, fara de care nu putem trai sau nu ne imaginam ca am putea rezista, ce e de facut?

           Sa plangem, sa ne autodistrugem prin ganduri si simtiri sau recurgand la droguri, tigari, bautura? Pacat ca unii decid sa faca asemenea alegeri care strica totul intr-o viata…

Poate ca tot ce ne trebuie este Puterea de a depasi anumite situatii care mai de care mai neplacute sau Iubirea. Pacat ca uneori a iubi inseamna a patimi… Fie din cauza persoanei de care ne-am indragostit, fie din cauza conjuncturilor nefericite, fie din cauza binecunoscutului conflict al generatiilor, ajungi sa suferi intr-un mod prostesc…

          Iti seci ochii de la atatea lacrimi, iti plesneste capul de la atatea probleme si discutii in van, iti tocesti incaltarile de la atata alergat dupa persoana iubita… si, dupa atata tevatura, ori ramai cu nimic si mori incet de dorul celui/celei pe care l-ai iubit/ai iubit-o ori ramai cu tot si sari in sus de fericire… Ce bine ar fi sa fim fericiti cu totii si sa uitam macar o clipa de toate problemele, neintelegerile, barfele!

Sa castige iubirea in lupta cu raul!

          Un zambet valoreaza extraordinar de mult mai ales cand vine din partea persoanei iubite! Fie ca toti cei ce iubim sa vedem acel suras macar o  data pe zi… Ne va implini cu siguranta viata!

Cand surade el, zambeste si ea, cand surade ea, zambeste el… Asa se implinesc visele, se pun temeliile relatiilor adevarate… Atunci  simti intr-adevar ca dragostea invinge!

   Edificiul vietii Suntem noi!

Dorinta si inchinare!

                                        Imi doresc ca orice om,

                                       Sa traiesc viata ca un pom

                                       Falnic, plin de fantezie,

                                       Sa domnesc peste vecie.

                                      Dar odata si odata,

                                      Mi se v-a deschide o poarta

                                      Poarta portilor in cer,

                                      Printre stele, prin mister,

                                      Sa aleg si sa decid....

                                      Oare, cui am sa ma inchin?

                                      Ma voi inchina lu' Domnul

                                     Cel Atotcunoscatorul,

                                     Ce ma v-a planta odata

                                      In padurea luminata,

                                      Luminata de sfintire 

                                     Si atotbucurie...

Sufletul de nu ar fi el......

         Cu prilejul venirii inceputului de luna, m-am gandit ca ar fi atat interesant cat si nou pentru blog, cat si pentru noi toti, de a incepe noi postari ce au ca simbol POEZIA. Si nu orice poezie, ci poezii de inima, dor si in special de suflet! Poezii de creatie proprie..........

                                                            Sufletul de nu ar fi el......

                                                      Sufletul, de dor imi plange,

                                                      De amor si deznadejde

                                                      Prin a veacuri pururi,

                                                      De durerea nepatrunsului.

                                                     Astept, astept, fara incetare

                                                     Clipa intalnirii tale,

                                                     Clipa bucuriei, OARE?

                                                    ...................................

                                                    Sa-ti vad chipul luminat,

                                                   Sa-ti simt trupul inflacarat,

                                                   Sa-ti simt buzele cum cer

                                                   Dragostea ce pe un...ecler

                                                   Dulce, bun si savuros,

                                                  Oare stii ca eu tin post?

                                                  Postul negru de asteptare,

                                                 Al intalnirii tale!?

Violare vizuala......

Iata ca am ajuns sa folosesc si acest cuvant ,,violare'', insa in scopul bun de a pune in evidenta si in balanta in acelasi timp privirea si modul de a intelege ,,aceasta arta''! DA! Privirea este o arta ce multi putin o inteleg, sau chiar deloc, dar bucuria acestui dar de a intelege si descoperi lumina ochilor celui de langa tine, nu poate decat sa intelegi mult mai bine si mai profund societatea si in special oamenii societatii.

Surasul fiecarei priviri ale noastre nu poate decat sa incalzeasca si sa dezmierde sufletul celui de langa tine, cat si bucuria de a fi aproape langa tine!

Deci......Privirea este comoara sufletului, comoara ce multi o doresc, dar multi nu o inteleg, comoara ce schimba vieti sau alimenteaza suferinte!

Priviti cu incredere!

Priviti spre viitor!

A venit si ziua de azi!!!

         DA!.... a venit ziua zilelor!.... o zi ca orisicare, dar cu o insemnatate profunda si plina de amintiri ce imi rascolesc gandurile si sentimentele, dar care ma face sa rad , sa zambesc, pentru ca viitorul e in fata!

Un viitor poate frumos...., poate mai putin placut, dar stiu ca avand alaturi familia, prietenii, si nu numai, ma fac sa-mi spun in minte...:,,E prea frumoasa, si prea placuta viata asta, ca sa pot irosi vreo zi, o secunda din ea!''

    Multumesc inca o data familiei, prietenilor si celorlalti care mi-au fost, imi sunt , si imi vor fii aproape!! Cat si increderea primita de la voi!!!

LA MULTI ANI TUTUROR!!!

LA MULTI ANI mie!!!

Tu te impaci cu tine insuti?.....

                  Am ajuns si in pragul sfasitului de luna, de sfarsit de semestru scolar, in care acest ,,sfarsit'' marsaluieste prin gandurile si sentimentele noastre, ale tuturor! Aud, vad, simt, gandesc, imi dau seama de realitate, de situatia in sine, cat si intelegerea celui apropiat, al prietenilor, cat si a celor ce cred ca viata este un joc ce are un Sfarsit fericit. 

                 Apar situatii neprevazute, apar situatii in care iti pui  o intrebare, sau mai multe: ,,Oare eu ma impac cu mine insumi?", ,,Oare tot ce gandesc este bine, este confortabil sa merg pe acel drum?''. Iata cateva intrebari care framanta, si framanta pana la epuizare gandurile, inimile si sufletele unora dintre noi, care pana la urma golesc  din dorintele si incercarile noastre!

Toate aceste lucruri ne fac viata o ,,cusca a nefericirii'', si a deznadejdii, ce poate sa ne ,,inghita'', fara a avea scapare.....

  Traieste-ti viata cu cap, si puneti o intrebare simpla: Oare ma impac cu mine insumi? 

FII TU INSUTI SI IUBESTE-TI APROAPELE!!!!