Oricand despre viitor...oricand despre dragoste....

  
    Orice om doreste sa fie iubit. In sinea sa, fiecare crede ca stie de ce are nevoie de la celalalt pentru a se simti iubit. Inca din copilarie, mintea fiecaruia dintre noi a fost ocupata de fantasme despre dragoste, despre o relatie ideala cu oamenii langa care ni s-a dat sa traim. Cu toate acestea, a vorbi despre dragoste este considerat un lucru cu totul sublim si inaccesibil omului de rand. Se crede ca despre dragoste vorbesc numai poetii.....
  Oricine poate visa, crede si spera la binecuvantarea sufletului , la bucuria fiecarui gest..., cu a sa aura de sentiment...

Mereu...



N-am sa uit acea clipa minunata, 
N-am sa uit acel moment cand te-am zarit
N-am sa uit acea privire ingandurata....
Care dintr-o data m-a vrajit...

N-am sa uit primul sarut de atunci...
N-am sa uit prima imbratisare,
N-am sa uit plimbarile pe stanci… 
Clipele in doi si fiecare apus de soare...

Pentru totdeuna vom fi impreuna...
Nimeni niciodata nu ne va putea desparti,
Pentru tine draga mea...,
Pentru tine simt nevoia din nou de a iubi.

Pentru inca o data astept un cuvant...
Pentru inca o clipa astept o chemare,
Pentru dragoste, imi doresc un sarut...
Pentru dragoste, traim în visare.

Pentru sufletul meu astept sa revii...
Pentru inima mea ce bate tot mai tare,
Astept sa-mi soptesti cuvinte de amor,
Sa simt ca traiesc iubirea ta cea mare...

A mai cazut o stea din cerul instelat....
A mai cazut un dor, de suflet.....de amor...

Cheia visului de dupa usa.....

    

      Asa este! Orice vis inceput frumos, cu acea dorinta copilareasca, acel indemn curat si sincer, incepe sa-si deschida portile pas cu pas, catre un mic infinit al inimilor si o oglinda  nesfarsita a timpului....a sufletelor.....

Orice  gest tandru, orice cuvant spus cu patima,...cu bucurie...., orice soapta rostita la ureche cu acea ''dulceata'' a cuvintelor, va alimenta increderea, spiritualitatea dintre doua sentimente, doua ganduri,...

     O atingere diafana si afectuoasa sau o mangaiere tandra conteaza adesea cu mult mai mult decat mii de cuvinte, iar o imbratisare pasionala realizata la momentul potrivit aproape ca face cuvintele de prisos. Toate acestea maresc totodata aprecierea reciproca si impactul realizat in cuplu, a unuia fata de celalalt.

  Toate aceste ''smaralde'' ale afectiunii, suspansului, dorintei  pasionale, cat si acea ''oferta in doi''  , cum imi place sa vad, gandesc si sa apreciez lucrurile, vor descuia cu, cheia rabdarii usa sufletului.......Cum puii de papagali se gudura si se alinta intre ei, asa ar trebui sa ne alintam persoana apropiata cu acea licarire de suflet!

  Orice suflet are langa el o protectie, o grija si un zambet, ce il va ajuta sa treaca cu liniste sufleteasca peste momentele grele ale vietii...si niciodata nu va fi singur.....

    Urmarind de asemeni fiecare atingere a starii de iubire infinita, astfel ne vom convinge ca atunci imposibilul devine cu usurinta posibil!

Spatiul numit......poveste!

     Adevarat! Toti dintre noi ne putem mandrii, sau doar sa visam la un spatiu mirific, generos cu noi si cu dorintele, visele, cat si nevoia de a ne refugia in propria poveste pentru a auzi...iar si iar soaptele linistei noastre!

Plecam undeva intre stele,

Un spatiu atat de restrans

In care doar palmele mele

Se-apuca de plans...

Lumina se scurge pe ele,

O ploaie pe frunze trecand,

Plecam undeva intre stele,

Cadem de acolo pe rand.

Si eu si cu cine mai este,

Si tu si cu cine mai vrei,

Plecam undeva in poveste,
Trecand imbatati pe alei.

Plecam intre ziua si noapte,

                                                      Ne-ascundem intre strigat şi soapte
                                                       Visam, ...auzim,....credem!
                                                        Doar noi doi putem izbavi....

Invincibilitatea iubirii impotriva fantomelor trecutului .....

     Iata ca si vremea rea e aducatoare de speranta si relaxare! Da! ...asa este! Cum nimeni nu mai dadea vreo speranta de revenire spirituala si mentala, de a evada din ''cusca'' nesfarsita a vremii si problemelor zilnice,...uzuale..., am avut prilejul si placerea de a sta de vorba, chiar si telefonic, cu o persoana draga si plina de viata si foarte comica,...cu o prietena,...cum toata lumea si-ar dori sa aiba alaturi, dar putini au parte!

   Si cum convorbirea era una de taina,...si presarata cu actiuni petrecute de-a lungul zilei,...aceasta, fara a-si da seama, mi-a transmis prin cuvinte simple, uzuale, vorbite de noi toti,...rezultatul si ispiratia potrivita si perfect nuantata, zic eu,...a  acestei poezii de inima buna!

   Deci, intr-o concluzie simpla si bine gandita....poezia de fata are doi autori: un autor sau mai bine spus, o autoare, cu idei noi asupra poeziei de suflet, iar celalalt autor, adica eu, prin compunerea si publicarea acestei opere!

  

Va multumesc tuturor pentru secundele, sau minutele acordate, uitandu-va si citind aceste postari de suflet implinit! 

                                                         O VARA FRUMOASA VA DORESC!!!

 

Printre castele gri si reci......  stau în extaz,

Atent le privesc.... fara ragaz,

Cu zecile de pietre sfinte...

Din mare si pana in amurgite....

Iubirea e asternuta,

In marea de cristal...

Te caut si mi-e dor,

De chipul tau....amor,

Ma bantuie primejdia,

De-a nu te mai vedea...

Te astept....te astept

.........Alung primejdia rea!

Ti-astern acasa, un covor de flori,

Ca pe el sa pasesti cand vii la mine......

Sa te sarut si mana ti-o voi tine

Cu inima cuprinsa de fiori.

Tu imi vei oferi doar fericire

Cu toata bucuria inimii..........

Si toata frenezia patimii,

Iar eu tie pe veci numai iubire.

Si doar cu iubire sa ne imbatam,

Gura ta aprinsa sa fie pahar,

Cand trupurile ni le cautam.

 ......................................

Am să iti soptesc mereu ca te iubesc,

Si iti voi sopti intruna, iar si iar,

Iubesc sa te iubesc si te doresc....

Iubire de sine,...iubire din inima,...iubire pentru tine...

 Acest cuvant sublim, aceasta ''binecuvantare'' trimisa de Dumnezeu scoate in evidenta  relatiile inter-umane, cat si bucuria de a implementa in inimile si sufletele noastre, acea stare de bine, acea liniste mentala , sufleteasca, dar si limpezirea mintii!

  Vara ceasta nu poate fi decat un imbold, un avantaj pentru  noi toti, de a insusi si a pune in practica acest fior .....IUBIREA!

                                   Va doresc pace sufleteacsa si multe dorinte implinite!

Tu n-ai gresit ca m-ai pastrat

In ganduri si nu m-ai uitat,

Ca si eu in fiecare noapte,

Iubirea ti-o declar in mii de... şoapte...

Pe tine nu te pot uita,

Nici nu te smulg din viata mea

Şi-n inima te voi pastra,

 Orice mi-ar oferi viaţa.

Voi saruta zambetul tau,

Oglinda sufletului meu

Si în brate te voi strange,

Sa-ti sarut ochii de vei plange...

Tu esti iubirea mea din vis,

Şi nimic nu te va alunga,

De aici din inimioara mea.

....................................

Iubirea mea, fara de tine

Nu mai exista viata pentru mine,

Cu tine doar sunt implinit,

Si-ti zambesc tandru.......fericit.

Promisiunea unei iubiri necunoscute....

       Promisiuni,...afectiuni duse pana la extrem sau simple cuvinte de dor si iubire,...insa nu toate aceste''perle''   mai mult sau mai putin aplicate duc si la raspunsul final , si acela e: Iubirea launtrica, acea dragoste si atasament, precum stantarea unei foi- (sufletul oricaruia dintre noi) si stampila- (iubirea cu adevarat patrunzatoare) proaspat inmuiata in cerneala de diferite culori, care...., chiar si aceste culori au parca o insemnatate a ei! Fiecare culoare ce poate semnifica sau scoate in evidenta intensitatea iubirii ce a fost aplicata sufletului si nu in ultimul rand inimii, .....

     Dar ca dorinta si devotamentul sa nu ramana si sa stagneze in ceata societatii sau in intunericul prapastios al lumii, vara aceasta se preconizeaza o binecuvantare pentru noi toti,  cladind si alinand cu a ei lumina si caldura!

                    VA UREZ O INIMA CALDA,LUMINATA SI UN SUFLET PUR! 

Toate aceste cuvinte rezulte ceea ce urmeaza:

Cand treci tu, simt parfum de floare

Si înfloresc toti trandafirii,

Aduc şi ei admiratie iubirii

Pentru frumoasa de sub soare.

Toti barbatii capul si-l intorc                                                              

Privindu-ti silueta fina,

Scaldata-n gratii şi lumina

Cu lacrimi ce ochii lor le storc.

Privindu-te eu îmi doresc,

Facandu-mi în suflet legamant

Tie singura de pe pamant,

 Un dor subit....Te Iubesc...

Ca nicicand alta sa nu iubesc.

Iar de va trebui eu voi lupta

Si-o viata pentru iubirea ta...

........................................

Ma las în voia valului de dor,

In brate sa te strang, sa te framant,

Soptindu-ti la ureche legamant,

Ca nu se va sfarsi al meu amor...  

Petale de bucurie...alinare...

        Timpul trece, vremea e schimbatoare, iar eu am sosit cu o postare! 

Fiecare dintre noi isi merita un loc in ''astrul'' nevazut al bucuriei , cat si in ''constelatia'' iubirii si a sperantei spirituale!

       Citind aceasta ''licarire'' pentru alinarea inimii, va invit in acelasi timp sa ascultati  si sa va delectati auzul cu aceasta superba melodie!

Când te văd îmi vine întrebarea,

De dimineaţa tu aduci zorii?

Sau îmi alungi somnul cu fiorii,

Când seara îţi simt eu răsuflarea?

Tu îmi tulburi liniştea în noapte

Cu mii de săruturi arzătoare

Şi mă tot cuprinzi într-o vâltoare,

Îndemnându-mi trupul la păcate.

Silueta!......Ce linii minunate!

În trupul tău s-a ascuns sublimul,

Iar dorinţa şi-a găsit căminul
Şi a tale şoapte parfumate.

Mi-amintesc azi de a ta iubire,

Mângâierile ce-mi par.... adieri sublime

Şi atingerile dulci mângâieri

Iar ochii-mi nu-ncetau să te-admire

Tu ai aurora de iubire,

Când în a mele braţe eu te strâng,

Iar trupul tău fierbinte îl frământ,

Şi sunt inundat …de fericire.

Tu iti poti privi sufletul?

       Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica sau pacea interiara, sufleteasca?

Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe cale sa afle  acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar foarte important cand stim!

     Sufletul....e precum, daca pot spune asa ''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde niciodata!

Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita  in albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e trecuta si traita cu intensitate de fiecare, dar nu cred ca este asa, ci toti avem de invatat, trait, cat si de iubit, si nu numai in aceasta  nesfarsita aurora a timpului.

       Sufletele noastre par inchise, inclestate, in trupul asa-zis ''plin'' de experientele trecutului si prezentului.....

Insa toti trebuie sa ne privim sufletul, sa descoperim in fiecare zi ''acel strop'' de liniste, iubire de aproape cat si credinta de a merge mai departe cu bine!  Aceasta ''carte'' necitita in totalitate, merita micul nostru efort fizic!

                               Si cum am mai spus: Nu-ti crea iluzii pentru a avea deziluzii!

Sarbatori cu bine!

     Venirea Sarbatorilor Pascale, ne aduce de la sine bucuria, nadejdea, caldura sufleteasca de care avem nevoie pentru a uita, cat si a trece mai usor de clipele grele-de cumpana a vietii noastre.

Prin aceste cuvinte, doresc sa aveti parte de linistea din sanul familiei, cat si mult belsug spiritual si nu numai!

Si cum poate va-ti obisnuit....o poezie....

 

                                                         Sarbatori Linistite!

Iarăşi în braţe am să te strâng

Şi îţi sărut ochii care plâng,

Ochi care suspină de dor

După lunga noapte de..... amor.

 Timizi, domoli la început,

Parcă inima ne-ar fi durut,

Apoi după ce-a trecut... un ceas,

Reţinerea nu ţi-a rămas.

 N-am să-ţi uit pielea măslinie,

Cea mai frumoasă ......dintr-o mie,

Gura senzuală, fierbinte,

Ce nu-mi iese azi din minte.

 Trupurile înlănţuite

Din marmură parcă cioplite,

Cu ochii tăi mari, strălucitori,

Pătimaşi, devoratori...

 Târziu... de iubire îmbătat,

Tot trupul ţi l-am frământat...

L-am sărutat şi fericit,

Până în zori, eu te-am iubit...

Si te-am iubit fara incetare,

Dragostea noastra...nu moare,

Ce invie... si asteapta,

Patima de alta data....

Freamat....

    Freamat....in fiecare dintre noi ''zace'' un freamat simplu si profund, un freamat ce naste sentimente  nostalgice sau chiar ganduri interzise. Precum freamatul iubirii si al sufletului impacat, dorinta fiecarui om, dupa parerea mea, ar trebuie sa fie: Sa fie in stare sa-si poata vedea inauntrul inimii pentru a putea impartasi si celorlalti ''lumina'' launtrica!

Te-aştept diseară-n micul paradis,

Să retrăim frumosul nostru vis.

În păr vei purta mereu o floare,

Eu cu inima tot arzătoare.

Tu... Cea mai frumoasă dintre fete,

Să-mi spui vorbe dulci, să mă îmbete,

Iubirea ta inima să-mi frângă,

Ochii fericiţi acum să-ţi plângă.

Te strâng în braţe, te voi săruta,
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa

Şi-n aşternut vom cădea pe rând,

Având doar iubirea noastră-n gând.

Ne vom iubi mai pătimaş ca ieri

Amândoi iubirii prizonieri,

Gura ta-n săruturi să mă piardă,

Trupul de dorinţă să îmi ardă.

Strânşi în braţe, de necazuri să uităm,

De clipa asta să ne bucurăm
Şi de acum mereu să ne iubim,

Cu gând la paradisul ce-l traim...


Cu gand la tot ce simtim,
Un gand, un freamat, si un dor...
Mi-e sete de a ta iubire
Vreau un izvor!

O adiere numita:....Afectiune!...

 O mica pauza nu strica nimanui! Asadar, am reusit sa ma incadrez in aceasta zicala si cu ''ajutorul''  valurilor de ganduri si sentimente ,  au avut ca rezultat  aceasta  mica poezie de suflet. Va multumesc!

 

Mă simt ca într-un nor

De-a ta iubire învăluit

Într-un desăvârşit amor,

Nemărginit şi infinit.

Iubirea ne copleşeşte

Mereu strâns şi îmbrăţişaţi,

Pe noi azi ne contopeşte

În noapte doar alăturaţi.

Iubirea ne tot strânge

Cu braţele-i primitoare,

Nimic nu o va mai frânge

Şi va fi mai arzătoare.

 Arzatoare precum focul,

 Greu de stins, asa-i norocul!

...................................

Dor de primavara, dor de iubire, Dor....

- Primavara,chiar esti tu? DA! E chiar ea! Si nu vine singurica, ci cu o vasta putere de a ne incalzi inimele si sufletele cu caldura ei, la propriu si la figurat, in acelasi timp!

 Prin aceasta poezie va urez o primavara minunata si plina de iubire sufleteasca!

              Dorul......

Unde sunteţi voi clipe de iubire? 

Ma-ntreb cu inima ca un jeratic

Cu tot sufletul meu, azi iernatic.

Când oare mai vi tu fericire?

An dupa an încet creşte dorul,

Ani grei ce pe umeri s-au adunat, 

În mine totul e ne-impacat

 Şi regret acuma tot amorul.....

Şi acum simt cum arde clipa,

Cand tu mi-ai daruit primul sarut

A iubirii noastre început

Şi plecat-au toate, lipa, lipa....lipa

Simt ca se topeşte-un fulg pe buze,

Simt pe loc caldura şi racoare,

Simt cum azi în mine totul doare,

 Simt si sentimentele confuze.

Nu mai numar anii ce-or să vina,

Dar văd cum iar creşte apetitul,

O fi începutul sau sfarsitul?

Când beau cupa de ....iubire deplina!

Primavara: Un izvor de iubire......

             Uite, ca incet-incet vine si primavara, si odata cu ea vin si bucuriile, si nu orice fel de bucurii, ci bucurii sufletesti, trupesti si nu numai!

Prin cateva cuvinte, vreau sa multumesc tuturor celor ce urmaresc si se bucura  de blog si de continutul acestuia!

            Si acum cateva poezii de creatie personala, ce sper sa va trezeasca sentimentul de bucurie si linistire sufleteasca, cat si, poate cel mai important, desfatarea simturilor de iubire! Mai ales ca primavara incepe sa-si faca simtita prezenta, chiar  daca mai timid... Va multumesc inca odata!

PRIMUL PAS SPRE BUCURIE.....

Aş vrea să mângâi părul tău moale,

Să îţi admir ochii strălucitori

Şi-ale tale buze senzuale,

Ce le-aş mai săruta de mii de ori.

Pe gâtul tău să-mi alunec gura,

Apoi să muşc din umărul rotund.

La pieptul alb să-mi opresc privirea

Şi între sâni tăi gura mi-o afund.

Iar de talie strâns te voi cuprinde,

Şi când te voi trage către mine.

Trupul alintându-l, s-ar aprinde.

Lunga noastră noapte de iubire

Ce-o voi petrece lângă tine,

Este primul pas spre fericire.

NOAPTEA ASTA......

Hai alături, în braţe să te strâng,

Noaptea asta  trupul să ţi-l frâng,

Să te dezbrac şi gura să-ţi sărut

Pătimaş, cum iubirea mi-a cerut.

 Trupul tău alb cu drag să îl privesc,

Să te admir, mereu să te iubesc,

Ţine-mă în braţe, strâns la tine,

Să uit toate, să uit şi de mine.

 Ochii tăi să-mi fie acum lumină,

Trupul tău, dorinţa mea divină,

Înlănţuiţi azi suntem amândoi

 Cu iubirea până peste noi,

Iar la sfârşit tot cu nerăbdare,

Vom aştepta şi noaptea următoare

 

Noi oamenii......

Anumite lucruri în viaţă te fac să realizezi că toţi din jurul tău te părăsesc când ţi-e greu, atunci când ai nevoie de sprijin, înţelegere, afecţiune, companie. Toţi te uită, se fac nevăzuţi...te trezeşti singur printre străini, printre lupi flămânzi şi hiene viclene. În viaţă eşti nevoit să mergi singur prin împărăţie în căutarea unei şanse spre apogeu, spre ocuparea unui scaun împărătesc, spre detronarea altora. Oamenii sunt ca leii, suntem vulnerabili, expuşi la toate încercările vieţii, încercări din care nu mulţi ies învingători. La fel ca şi leul, omul se luptă pentru un loc în societate, pentru ziua în care va fi rege în împărăţia sa. Mulţi cad, unii se ridică, alţii preferă să stea la pământ fie voluntar, fie obligaţi de împrejurări sau de duritatea şi groaza zilelor de ieri şi a celor de mâine.
            O zi, o oră, un minut, o secundă...e suficient pentru ca eu, pentru ca oamenii în general să trăiască ceva semnificant pentru pasul următor în drumul vieţii. E suficient într-o clipă să realizezi că tot răul e spre bine, chiar dacă credinţele tale anterioare experienţei avute se schimbă, tot orizontul cunoaşterii fiinţei umane (despre care pot să spun că noi, ca oameni, fiinţe raţionale, ne credem atotştiutori şi mari cunoscători al profilului uman) este acoperit de o ceaţă densă. Omul se uită în spate, vede trecutul, observă că tot în ce el a crezut e doar o ruină. În plus, priveşte în stânga şi în dreapta, vede prezentul, total diferit aşteptărilor sale. Este îndemnat să privească în faţă, îi este frică, deoarece vede viitorul într-o formă necunoscută, terifiantă, se simte ca şi cum s-ar fi născut din nou, doar că acum e singur, fără nicio călăuză spre “lumina de la capătul tunelului”.

           Sunt momente în care omul râde, se bucură de ceva care nu-i trezeşte niciun sentiment de fericire, doar pentru simplul fapt de a scăpa de frământările cotidiene, de a uita de grija zilei de mâine. Inconştientul e mereu acolo trezindu-ne la realitate, amintindu-ne că punctul critic se apropie, iar armele trebuie să fie pe măsură. În fiecare zi suntem supuşi unor teste, suntem împinşi în a comite greşeli minore, dar cu o semnificaţie majoră în evoluarea gândirii, în maturizarea spiritului şi găsirea drumului drept în viaţă. Sunt anumite greşeli în viaţă care lasă răni mai puţin sau mai mult adânci, dar Creatorul ne-a lăsat timpul pentru a vindeca aceste răni şi se vor vindeca...dar vor rămâne cicatrici care vor fi tot timpul vieţii prezente, fie în inima noastră, fie pe corpul nostru. Acestea sunt menite să ne amintească în fiecare zi cine suntem, unde am greşit şi cel mai important, să nu repetăm acea greşeală pentru care am suferit atât noi, cât şi cei din jurul nostru. Fiinţele umane, considerate cele mai inteligente specii ala planetei, nu reaizează că fiecare vorbă sau faptă, fie ea cât se poate de măruntă, poate să rănească aproapele nostru în cel mai rău mod posibil.

             Omul, în drumul său spre atingerea nemuririi sufletului, e menit să aibă parte de experienţe plăcute şi neplăcute, toate având scopul final de a ne învăţa ce înseamnă de fapt viaţa. Acestea ne arată cât de mult trebuie să preţuim faptul că trăim, să preţuim locul naşterii noastre (ca specie), să ne bucurăm de frumuseţea Soarelui care ne încălzeşte sufletul şi corpul...şi repet: să ne înveselim, chiar dacă greul mereu bate la uşă, cu gândul că avem putearea de a spune în fiecare zi: Trăiesc!

              Oamenii sunt nişte piese într-un joc numit ‚viaţa’! Suntem manipulaţi de putere, de lucruri inventate pentru a ne diferenţia unii de alţii pe Pământ, pentru că în faţa Judecătorului suntem toţi egali. Nimeni nu mai are puterea de a abuza de categoria socială din care face parte, această categorie care îi pune pe unii în vârful piramidei, glorificându-i pentru reuşitele lor de-a lungul vieţii, reuşite dobândite prin mijloace oneste, iar pe alţii îi aruncă în mizeria lăsată în urmă de unele persoane. Putem fi regi, împăraţi, preşedinţi, preoţi, doctori, comercianţi sau simplii muncitori, toţi avem acelaşi început şi acelaşi sfârşit, aceleaşi drumuri către Împărăţie, către nemurire. Într-un viitor apropiat toţi vom fi egali, nu vor exista diferenţe rasiale, nu va exista o scară socială sau cel puţin ne putem duce la somn cu speranţa şi cu încrederea că va exista un viitor mai bun.

Trairi ascunse

 Am revenit! Si nu oricum, zic eu, ci cu venirea  primaverii si a bucuriei primavaratice, prin aceasta poezie, ce sper sa va placa si ce poate fi un mic strop de iesire din ,,marea'' plina de idei si probleme cotidiene!


Gandul meu spre oameni si spre soare,
Un dor de un stravechi semn...
Pe langa vatra inimii pasnice,
Sa te am langa mine printr-un simplu,, indemn.

Incrucisandu-ti ochii si trecutul,
Sub legamantul ploilor de stele,
Raman doar cu durerea si suspinul
Ca sa te am langa mine iubito, ce n-as da.....doar a mea....

Arunca-mi un ocean de dorinte,
In ochii tai mari si cuminti,
Privirea mea iar sa se scalde,
Precum dorinta ploilor fierbinti,

Din tacerile ascunse,
Vantul bate prea usor,
Ne va da pe buze, soapte,
De un sfant amor...

Seara, farmecul sub clar de luna,
Stralucind in luminis,
Sa ne prinda imbratisati
...Pe furis...

Mergand tarziu in vale,
Pe o singura carare,
Am sa-ti fur din mers, usor...
Cate-o sarutare.

Dumnezeu a mai chemat un inger!

       Acest inger de copil ce i s-au frant aripile, a fost chemat in oastea ingerilor lui Dumnezeu.

Daca prin puterile noastre nu l-am putut ajuta in aceasta viata presarata cu chinul bolii, macar acum, pe ultimul drum, sa-l conducem asa cum se cuvine, ajutandu-i  familia;

Cine doreste si poate ajuta, conturile sunt:

RON: RO68RZBR 0000 0600 1322 0754 EURO: RO89RZBR 0000 0600 1322 0764
Conturile sunt deschise (Ciocoiu Florin) la agentia George Bacovia a Bancii Raiffeisen Bank Bacau.
E-mail: alexandruciocoiu2007[@]yahoo[.]com 

Povestea acestui pui de suflet se incheie cu atat mai tragic, cu cat chinurile si durerile suferite de cele doua operatii pe creier nu au scontat in eliminarea tumorii pe creier, ci au dus, iata la un eveniment coplesitor!                       Azi 16.02.2011
Pentru a fi contactati parintii, sunt nr:
Ciocoiu Florin: 0761613603
Ciocoiu Gianina: 0745234874

                            Dumnezeu sa-l aiba in paza!