Iata ca si vremea rea e aducatoare de speranta si relaxare! Da! ...asa este! Cum nimeni nu mai dadea vreo speranta de revenire spirituala si mentala, de a evada din ''cusca'' nesfarsita a vremii si problemelor zilnice,...uzuale..., am avut prilejul si placerea de a sta de vorba, chiar si telefonic, cu o persoana draga si plina de viata si foarte comica,...cu o prietena,...cum toata lumea si-ar dori sa aiba alaturi, dar putini au parte!
Si cum convorbirea era una de taina,...si presarata cu actiuni petrecute de-a lungul zilei,...aceasta, fara a-si da seama, mi-a transmis prin cuvinte simple, uzuale, vorbite de noi toti,...rezultatul si ispiratia potrivita si perfect nuantata, zic eu,...a acestei poezii de inima buna!
Deci, intr-o concluzie simpla si bine gandita....poezia de fata are doi autori: un autor sau mai bine spus, o autoare, cu idei noi asupra poeziei de suflet, iar celalalt autor, adica eu, prin compunerea si publicarea acestei opere!
Va multumesc tuturor pentru secundele, sau minutele acordate, uitandu-va si citind aceste postari de suflet implinit!
O VARA FRUMOASA VA DORESC!!!
Printre castele gri si reci...... stau în extaz,Atent le privesc.... fara ragaz,
Cu zecile de pietre sfinte...
Din mare si pana in amurgite....
Iubirea e asternuta,
In marea de cristal...
Te caut si mi-e dor,
De chipul tau....amor,
Ma bantuie primejdia,
De-a nu te mai vedea...
Te astept....te astept
.........Alung primejdia rea!
Ti-astern acasa, un covor de flori,Ca pe el sa pasesti cand vii la mine......
Sa te sarut si mana ti-o voi tine
Cu inima cuprinsa de fiori.
Tu imi vei oferi doar fericire
Cu toata bucuria inimii..........
Si toata frenezia patimii,
Iar eu tie pe veci numai iubire.
Si doar cu iubire sa ne imbatam,
Gura ta aprinsa sa fie pahar,
Cand trupurile ni le cautam.
......................................
Am să iti soptesc mereu ca te iubesc,
Si iti voi sopti intruna, iar si iar,
Iubesc sa te iubesc si te doresc....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu