Adevarat! Toti dintre noi ne putem mandrii, sau doar sa visam la un spatiu mirific, generos cu noi si cu dorintele, visele, cat si nevoia de a ne refugia in propria poveste pentru a auzi...iar si iar soaptele linistei noastre!
Plecam undeva intre stele,
Un spatiu atat de restrans
In care doar palmele mele
Se-apuca de plans...
Lumina se scurge pe ele,
O ploaie pe frunze trecand,
Plecam undeva intre stele,
Cadem de acolo pe rand.
Si eu si cu cine mai este,
Si tu si cu cine mai vrei,
Plecam undeva in poveste,
Trecand imbatati pe alei.
Trecand imbatati pe alei.
Plecam intre ziua si noapte,
Ne-ascundem intre strigat şi soapte
Visam, ...auzim,....credem!
Doar noi doi putem izbavi....
Visam, ...auzim,....credem!
Doar noi doi putem izbavi....
Scoate "...imbatati pe alei." strici farmecul poeziei. Felicitari oricum!
RăspundețiȘtergere:))))
RăspundețiȘtergereMultumesc si succe si tie!