Ajutati-l pe Alexandru Marian Ciocoiu! Un pui de suflet ce il poti ajuta!

Sansa la viata !!!
Buna! Numele meu este Alexandru Marian Ciocoiu, sunt nascut in data de 26 iunie 2007. Anul acesta in urma unor mari dureri de cap mami si tati m-au dus la doctor unde dupa multe drumuri obositoare am fost diagnosticat cu tumoare la creier. Am fost operat la spitalul Arsenie Bagdasar din Bucuresti. Bunul Dumnezeu mi-a dat sansa la viata, operatia fiind o reusita, dar dupa analizele facute s-a depistat ca aceasta tumoare este cancerigena si singura mea sansa la viata ar fi un tratament cu citostatice la o clinica din Viena. Din pacate parintii mei nu dispun de suma necesara, mai precis aproximativ 50.000 E si din acest motiv apelez la toata lumea care ma poate ajuta chiar si cu o suma modica pentru a-mi recastiga dreptul la viata!!!
Cine vrea si ma poate ajuta conturile sunt: RON: RO68RZBR 0000 0600 1322 0754 EURO: RO89RZBR 0000 0600 1322 0764
Conturile sunt deschise pe numele lui tati (Ciocoiu Florin) la agentia George Bacovia a Bancii Raiffeisen Bank Bacau.
E-mail: alexandruciocoiu2007[@]yahoo[.]com
Va multumesc!!!
31.01.2011
“In continuare nu ma simt prea bine, fac febra si ma simt slabit. Am stat internat la Bacau saptamana trecuta si duminica am venit acasa. In continuare ma simt rau si azi plec la Bucuresti cu salvarea, sper sa reuseasca medicii de acolo sa ma faca sa ma simt mai bine. Sa auzim de bine!!!”
Acest omulet , acest suflet e in mainile noasrte! Haideti sa il ajutam cu o mica , mica particica de bani pentru o cauza mare!

Edificiul vietii! ...si al nostru!

           Cand iubesti cu adevarat, este imposibil sa nu suferi… In orice situatie, chiar si atunci cand razi, exista un strop de tristete din cauza vietii nedrepte care te loveste atunci cand te ........................................astepti mai putin.

Se spune ca lacrimile purifica… Purifica, ce anume? Ca eu nu prea imi dau bine seama…

Sufletul?! Hmm...… Cand este inundat de lacrimi se inneaca, nu te mai lasa sa respiri, te omoara incetul cu incetul, te distruge… Oare aceasta distrugere  a personalitatii si persoanei reprezinta cu adevarat purificarea de care vorbeam mai devreme? Cand te autodistrugi, te purifici, te faci mai drept, judeci cu mai multa intelepciune? O, Doamne, daca ar fi asa toti am fi mai intelepti…

Intelepti dar macinati de durere, suferinta, lacrimi? Asa stau lucrurile?

In cazul in care soarta ne rapeste o persoana mult prea draga, fara de care nu putem trai sau nu ne imaginam ca am putea rezista, ce e de facut?

           Sa plangem, sa ne autodistrugem prin ganduri si simtiri sau recurgand la droguri, tigari, bautura? Pacat ca unii decid sa faca asemenea alegeri care strica totul intr-o viata…

Poate ca tot ce ne trebuie este Puterea de a depasi anumite situatii care mai de care mai neplacute sau Iubirea. Pacat ca uneori a iubi inseamna a patimi… Fie din cauza persoanei de care ne-am indragostit, fie din cauza conjuncturilor nefericite, fie din cauza binecunoscutului conflict al generatiilor, ajungi sa suferi intr-un mod prostesc…

          Iti seci ochii de la atatea lacrimi, iti plesneste capul de la atatea probleme si discutii in van, iti tocesti incaltarile de la atata alergat dupa persoana iubita… si, dupa atata tevatura, ori ramai cu nimic si mori incet de dorul celui/celei pe care l-ai iubit/ai iubit-o ori ramai cu tot si sari in sus de fericire… Ce bine ar fi sa fim fericiti cu totii si sa uitam macar o clipa de toate problemele, neintelegerile, barfele!

Sa castige iubirea in lupta cu raul!

          Un zambet valoreaza extraordinar de mult mai ales cand vine din partea persoanei iubite! Fie ca toti cei ce iubim sa vedem acel suras macar o  data pe zi… Ne va implini cu siguranta viata!

Cand surade el, zambeste si ea, cand surade ea, zambeste el… Asa se implinesc visele, se pun temeliile relatiilor adevarate… Atunci  simti intr-adevar ca dragostea invinge!

   Edificiul vietii Suntem noi!